Elena Ovreiu vine din Teleorman și, așa cum singură mărturisea, toată viața a fost atrasă de matematică, fizică și tehnologie. A prins gustul acestor științe chiar de la tatăl ei care, de mică a învățat-o noțiunile elementare în joacă. Astfel că a absolvit Politehnica din București, a călătorit, a învățat și a muncit prin toată lumea, iar apoi s-a întors în România, având o idee ce nu-i dădea pace. Lucrând în domeniul imagisticii medicale și văzând cum se întâmplă lucrurile în lumea largă, și-a dat seama că prima cărămidă într-un sistem medical funcțional ar trebui să fie pregătirea și angajarea inginerilor medicali în spitale. Numai în felul acesta tragedii precum incendiul de la Piatra Neamț sau Balș ar putea fi evitate. Cu acest proiect a intrat la Ministerul Sănătății, însă nu a avut timp să-l finalizeze pentru că Vlad Voiculescu și echipa sa au fost înlăturați. Elena Ovreiu spune că nu a renunțat la acest proiect și chiar de-ar fi să mute munții din loc, tot se va lupta pentru el.
Ce altceva mai face Elena? Este lector la Politehnică, unde predă Digital Health și de niște ani buni organizează o școală de vară la care aduce cei mai renumiți profesori de la MIT, Stanford sau Universitatea John Jopkins. Dar vă las pe voi să o descoperiți și probabil, la fel ca mine, să vă mândriți în sinea voastră cu acești copii minunați pe care îi are țara noastră.
Câți ani ai, Elena?
36 de ani am împlinit în martie.
Acum, dacă ar fi să descrii activitatea ta de zi cu zi, ce ne spui despre tine, cu ce te lauzi?
Wow! Nici nu știu. Am un job full time iar acesta este la Politehnică unde predau atât la Facultatea de Electronică și telecomunicații, cât și la Facultatea de Inginerie Medicală. Politehnica a înființat acum zece ani o facultate de Inginerie medicală și, fiind o facultate nouă, nu are profesori de sine stătători, astfel că vin profesori de la alte facultăți, acesta fiind și cazul meu.
La universitățile din afară a început să fie un trend ca profesori cu diferite specializări în inginerie și nu numai, să predea la facultățile de inginerie medicală. Pentru că ingineria medicală necesită background și cunoștințe din mai multe domenii, cum ar fi ingineria electrică, electronică, mecanică, software, etc.
Și în timpul liber?
În timpul liber mai fac multe alte lucruri. Cea mai recentă activitate a mea a fost cea de consilier la Ministerul Sănătății în scurtul mandat al lui Vlad Voiculescu. Acolo mă ocupam de o problemă pe care eu am identificat-o încă de când m-am întors în România și anume lipsa inginerilor medicali în spitale. În România nu prea se înțelege rolul inginerului medical în spital. Suntem obișnuiți cu medici, asistente, infirmiere și poate niște electricieni care să repare prizele ? . În afară, jumătate din personalul unui spital este format din personal tehnic, inclusiv ingineri (printre care și medicali), oameni de știință și cealaltă parte reprezintă personalul medical.
În România sunt foarte puțini ingineri. De exemplu, Spitalul Floreasca, cel mai mare spital de urgență din țară, care are vreo 3000 de paturi și vreo 2000 de angajați, dar doar patru ingineri.
Vorbește-ne despre acest proiect al tău și explică-ne care e nevoia stringentă de a avea ingineri medicali în spitale.
Îți pot da exemplul celor două incendii care au avut loc în timpul pandemiei, cel de la Piatra Neamț și cel de la Balș. Incendiile acelea s-au produs pentru că, de-a lungul anilor nu s-a făcut corect mentenanța spitalelor. Iar când vorbesc de mentenanță nu mă refer doar la mentenanța de echipamente medicale, ci și mentenanța sistemelor de ventilație, a sistemelor de gaze, a rețelelor electrice și așa mai departe. Un spital funcționează 24 din 24 de ore, șapte zile din șapte. Ca totul să funcționeze perfect, e nevoie de mentenanță, care este făcută de niște oameni tehnici supravegheați de inginerii medicali. Și, mai mult decât atât, este nevoie de o legislație care să propună normele de mentenanță a unei unități medicale, norme care sunt aliniate cu cele din spitalele din afară.
E foarte logic ceea ce spui și mi se pare logic să cred că dacă am fi avut ingineri medicali, cele două incendii ar fi fost evitate…
Dacă de-a lungul anilor, mentenanța spitalelor s-ar fi făcut cum trebuie, un astfel de incendiu ar fi fost evitat. Întreținerea corectă a rețelelor electrice, a echipamentelor medicale, a sistemelor de ventilație, de gaze, întreținerea construcției, domeniu care în afară se numește „hospital facility management” după niște standarde clare, toate acestea ar fi contribuit la evitarea unor astfel de situații tragice.
Dar acest domeniu, în spitalele din România, lipsește cu desăvârșire.
Iar tu, Elena, ai avut șansa să faci să se întâmple acest lucru. Să pui prima cărămidă… Dar?
Începusem acest proiect la Ministerul Sănătății, proiect care presupunea îmbunătățirea legislației referitoare la mentenanța corectă a spitalelor, inclusiv stabilirea unor norme de mentenață, legislația referitoare la ingineria medicală care să permită angajarea inginerilor medicali în spitale precum și instruirea inginerilor medicali care urmau să lucreze în spitale.
Ai plecat de la Ministerul Sănătății că ai fost nevoită sau că nu mai credeai în noua conducere?
În momentul în care a plecat Vlad Voiculescu, a plecat toată echipa cu el, iar apoi noul ministru a decis care sunt oamenii cu care vrea să meargă mai departe.
Elena, dar tu ai devenit cunoscută pentru altceva…
Te referi probabil la SSIMA, școala de imagistică medicală pe care am înființat-o. Da, acesta a fost primul proiect pe care l-am început după ce m-am întors în România.
M-am întors în România pentru că aici mă simt acasă, dar, în același timp fiind conștientă că acest domeniu este la început și nu-mi va oferi ceea ce mi-ar fi oferit o țară mai dezvoltată. Dar, m-am gândit că aș putea să mi le creez singură aceste condiții fiind, în același timp, acasă.
Recunosc că a fost o aventură ?
Dar cum ai ajuns în domeniul acesta?
Am ajuns în domeniul acesta pentru că am participat, ca student, la o școală de imagistică medicală din Grecia. Acolo mi s-au deschis ochii și mi s-a părut foarte tare că electronica se poate aplica în domeniul medical. Un profesor acolo ne-a făcut o demonstrație cu o cască cu electrozi și ne-a arătat cum se pot mișca lucrurile doar cu puterea gândului, inclusiv o proteză de mână. Acela a fost momentul în care pot spune că am ales drumul în viață, știind că asta vreau să fac, să lucrez în acest domeniu și să ajut oamenii. Până atunci perspectiva era să ajung într-o companie mare de telefonie, după ce aș fi terminat facultatea. Tocmai intraseră pe piață companiile mari de telefonie și toți ne vedeam lucrând acolo, în funcții de manager sau chiar CEO. Iar ca să ajung să-mi îndeplinesc visul acesta al studenției, în paralel cu Electronica am început să fac și ASE, facultatea de relații internaționale, ca să ajung manager.
Ideea aceasta a dispărut imediat după participarea mea la școala de vară din Grecia.
În momentul în care m-am întors în țară după doctorat, m-am gândit că și studenții noștri ar putea să beneficieze de o astfel de experiență, pentru că un astfel de eveniment le-ar putea schimba viața și traiectoria în viață.
Așa că am început această școală care să le deschidă mințile studenților și să-i pună în contact cu cei mai buni oameni la nivel internațional, care apoi să le devină modele.
Elena Ovreiu si colegii din China
Cum s-a numit școala asta?
S-a numit SSIMA, o denumire pe care am ales-o împreună cu profesorul Alfred Bruckstein din Israel fără de care această școală nu ar fi luat naștere. Ulterior evenimentul a crescut și s-a transformat într-un fel de festival al inovației in tehnologia medicală, având mai multe track-uri in paralel, iar numele a devenit SSIMA Re:Imagine Healthcare.
Pe înțelesul meu, ce se întâmplă la această școală?
Școala este la un nivel foarte înalt, cunoștințele care se predau sunt foarte avansate. Nu este un eveniment la care se discută doar idei, studenților le sunt predate și noțiuni teoretice, dar și practice. Se înscriu și studenți care sunt la licență, însă, în principiu, evenimentul este pentru masteranzi, doctoranzi și chiar pentru cercetători, sau oameni care lucrează în industrie. Timp de o săptămână se țin cursuri de 8-10 ore pe zi. Este mai mult decât o conferință, pentru ca se țin cursuri și workshop-uri practice. Am numit-o summer school, pentru a sugerea ideea de relaxare, de eveniment informal. Este mai ușor sa creezi o comunitate atunci când participanții și speakerii petrec o săptămână într-un cadru informal, ideal într-un loc mai retras la munte. Prima ediție, de exemplu, a fost la Sinaia și să stai acolo o săptămână și să înveți de la niște super profi de la MIT și de la Johns Hopkins, îmbrăcați în pantaloni scurți, într-o atmosferă de vacanță, a fost ceva extraordinar.
Tot repeți „domeniu acesta”. Ce înseamnă domeniul acesta?
În primele ediții ale școlii ne-am axat pe aplicațiile prelucrării de imagini cu aplicații medicale. Aceasta nu înseamnă imagistica medicală pe care o face un medic radiolog, ci algoritmii matematici, toată știința care face posibilă vizualizarea corectă a interiorului corpului uman cu ajutorul echipamentelor medicale. Între timp evenimentul s-a extins și am avut prezentări de chirurgie robotică, printare 3D, etc. De exemplu, la un moment dat am avut invitată o profesoară de la MIT, care făcea niște algoritmi de printare 3D pentru copiii născuți cu malformații cardiace. Practic, în cazul unui copil care se naște cu o malformație cardiacă, o operație pe cord este extrem de delicată și, în multe cazuri, trebuie făcută foarte repede. Pentru a veni în ajutorul chirurgilor, Prof Polina Golland a dezvoltat o metodă rapidă de imprimare 3D a inimii unui copil. Această reconstrucție 3D îl ajută pe medicul chirurg să realizeze intervenția cu precizie și rapiditate.
Elena Ovreiu la SSIMA, ediția 2017
O altă profesoară de la Johns Hopkins, Natalia Trayanova creează o copie digitală a inimii unei persoane. Inima este reconstruită începând de la forma ei anatomică, dar merge în detaliu până la conexiunile ei moleculare. Astfel, tratamentele medicale sau intervențiile chirurgicale pot fi simulate înainte pe copia digitală, personalizată a inimii pacientului, determinând care va fi riscul la care va fi supus pacientul. Ei bine, astfel de idei dar și cum sunt ele implementate învățăm noi în școala de vară.
Elena, tu ești bucureșteancă?
Nu, nu sunt. Vin din Teleorman.
Erai pasionată de mică de matematică, de științe, în general?
Da pentru că tatăl meu este profesor de matematică și el mi-a insuflat pasiunea asta. Îmi amintesc că și atunci când mă jucam, el tot timpul mă întreba în joacă, legat de fizică sau matematică. Tabla înmulțirii am învățat-o în timp ce mă jucam, astfel încât să nu simt presiunea învățatului. Tot timpul făceam matematică și fizică jucându-mă. Dacă eram pe un balansoar, primeam automat o lecție despre acțiunea forțelor, explicată pe înțelesul meu.
Dar în liceu am oscilat foarte mult dacă să merg pe calea tehnică sau spre medicină. Am stat puțin pe gânduri și mi-am dat seama că eu empatizez foarte mult cu pacienții bolnavi, lucru care mă afectează foarte tare. M-ar fi consumat foarte tare să fiu într-un spital și să văd tot timpul suferință, așa că am ales să merg la Politehnică. Electronica și Telecomunicații era o facultate destul de bine văzută atunci, așa că am ales să merg acolo. Ulterior, am realizat că viața m-a dus tot în domeniul medical, dar pe altă cale.
Elena și familia ei
Mama ce profesie are?
Mama a fost învățătoare și a fost învățătoarea mea și, 4 ani mai târziu, și a surorii mele.
În capul meu, ca să mergi la Politehnică trebuie să fi fost măcar olimpică, dacă nu geniu…
NU, nu am fost olimpică, nu am fost nici geniu, dar munceam foarte mult.
Măcar tocilară? ?
Da, tocilară am fost, am muncit mult pentru toate rezultatele. Tocilară am fost și în facultate. Am intrat cu 10 la matematică și la fizică.
Dar voi nu aveați discoteci în oraș? ?
Aveam, dar țin minte că în clasa a XII-a mi-a fost frică să mă duc și la Revelion ca să nu pic admiterea la facultate ?.
Câți ani ai stat în străinătate?
În Franța am stat 3 ani, acolo unde mi-am făcut doctoratul, am stat șase luni în Singapore – era ultimul semestru de facultate și obținusem o bursă de la Universitatea Nanyang din Singapore să fac acolo lucrarea de licență – după doctorat am fost în China, în timpul doctoratului am mai lucrat în Israel și în Columbia.
Elena pe vremea când era în Singapore
Și de ce te-ai mai întors de acolo?
Din care dintre ele? ?
Visul meu e Columbia, dar vorbim de oricare dintre ele ?
Două din cele mai mari universități din Bogota aveau o colaborare foarte bună cu laboratorul din Franța, de unde veneam eu și așa am ajuns să lucrez acolo. Ei plătesc educația foarte bine, mi-au făcut o ofertă foarte bună să rămân acolo, însă viața în Columbia este destul de riscantă și chiar am fost atacată pe stradă în Bogota. Tot timpul trăiam cu teama că mi se întâmplă ceva.
Bine, să zicem că înțeleg de ce nu ai ales destinații mai exotice, dar de ce nu ai rămas în Franța?
În Franța, având colegi care lucrează acolo, mi-am dat seama că viața mea ar fi fost foarte liniștită: mă duceam dimineața la un laborator, m-aș fi întors seara acasă și cam asta era. Iar eu îmi doream mai multă acțiune. Și chiar dacă mi-ar fi oferit un salariu stabil și o viață liniștită, nu era chiar ceea ce-mi doream.
Elena Ovreiu în Franța
Școala ta de vară poate fi considerată un start-up?
Poate un start-up non profit.
La început a fost greu să îmi fac un nume și să conving companiile să sustină evenimentul. Eram practic un no name care organiza un eveniment no name, un evenimnet nou, făra o istorie în spate, cu singurul merit că aducea în țară nume foarte cunoscute internațional. A fost foarte multă muncă să fac din acest eveniment unul de referință în domeniu, care să pună România pe harta lumii în domeniul inovației în tehnologii medicale. Dar, acum pot spune cu mândrie că sunt companii renumite de echipamente medicale care ne-au susținut încă de la început și continuă să fie alături de noi la fiecare ediție. Și in fiecare an se adaugă noi astfel de parteneri.
Apogeul a fost acum 3 ani când SSIMA Re:Imagine Healthcare a devenit eveniment susținut de MICCAI, cea mai prestigioasă organizație non-profit de imagistică medicală din lume. De atunci evenimentul nostru este promovat la fiecare ediție de către MICCAI în toată comunitatea lor, ceea ce atrage participanți de nivel foarte bun, din toată lumea. Pe lângă faptul că au cea mai mare comunitate din domeniul imagisticii medicale, organizează și cea mai prestigioasă conferință din lume în acest domeniu. Sunt 2-3 școli de vară la nivel global pe care aleg să le susțină și promoveze în fiecare an, iar SSIMA este una dintre ele, de 3 ani încoace ?
Însă nu se pune problema de profit, e un fel de a da înapoi ceea ce am primit și eu la rândul meu.
Elena alături de cursanți și profesori la SSIMA 2019
Elena, la sistemul nostru medical ai renunțat? Crezi că mai poți face ceva?
Eu nu am renunțat la proiectul inițiat de Ministerul Sănătății și cum o să am ocazia o să-l duc la capăt. Reușisem să aduc foarte mulți lideri din domeniul sănătății, din Israel și din Olanda, care erau dispuși să ne ajute, să implementăm ingineria medicală în spitalele de la noi. Mai mult decât atât, stabiliserăm cu ei ca prima generație de ingineri medicali care vor lucra în spitale, să fie pregătiți în Israel și Olanda, ca apoi, cu ajutorul lor, să punem bazele unor programe educaționale similare la noi. În afară, în UK, Olanda sau Israel, un inginer medical trece printr-un program de specializare, un fel de rezidențiat în care se pregătește pentru a lucra într-un anumit departament din spital.
Elena, dacă închizi ochii acum, cum vezi tu sistemul astfel încât să fie cu soare?
Mi-aș dori ca în România să avem un sistem de sănătate mult mai bine pus la punct, digitalizat, cu dosare electronice de sănătate.
Elelna la Nanyang TU Singapore
Dar pentru tine?
Pentru mine îmi doresc să fac mai multe proiecte cu sens, care să reducă, măcar puțin, suferințele oamenilor, suferințe provocate de boli.
Sursă: Life.ro